țigănel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚIGĂNÉL,țigănei, s. m. Țigănuș. – Țigan + suf. -el.
țigănel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țigănél (rar, reg.) s. m., pl. țigănéi, art. țigănéii
țigănel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚIGĂNÉL,țiganei, s. m. (Reg.) Țigănuș. — Țigan + suf. -el.