țigăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGĂNEÁLĂ, țigăneli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a se țigăni. –
Țigăni +
suf. -eală.țigăneală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)țigăneală, țigăneli s. f. 1. cerere insistentă / încăpățânată
2. târguială, tocmeală
(de o manieră necivilizată) 3. comportament necivilizat, zgomotos, strident
țigăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țigăneálă (
reg.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. țigănélii; (insulte)
pl. țigănélițigăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGĂNEÁLĂ, (
2)
țigăneli, s. f. (
Reg. și
fam.)
1. Faptul de
a se țigăni. 2. (La
pl.) Vorbe urâte, insulte. –
Țigăni +
suf. -eală.