țigăncuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚIGĂNCÚȚĂ,țigăncuțe, s. f. Țigăncușă. – Țigancă + suf. -uță.
țigăncuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țigăncúță s. f., g.-d. art. țigăncúței; pl. țigăncúțe
țigăncuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚIGĂNCÚȚĂ, țigăncuțe, s. f. Țigăncușă. — Țigancă + suf. -uță.