țigănărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGĂNĂRÍT s. n. (
Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune țigani robi. –
Țigan +
suf. -ărit.țigănărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țigănărít (
înv.)
s. n.țigănărit (Dicționaru limbii românești, 1939)țigănărít n., pl.
urĭ. Sec. 17. Bir pe Țiganĭ (pe robiĭ Țiganĭ pe care-ĭ avea boĭeru).
țigănărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGĂNĂRÍT s. n. (
înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesie țigani robi. —
Țigan +
suf. -
ărit.