țiclean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (
Ornit.) Țiclete. –
Et. nec.țiclean (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)țicleán,
țicléni, s.m. (reg.)
1. pasăre insectivoră, sedentară; scorțar, ciocârleț.
2. pițigoi.
3. sticlete.
4. obleț.
țiclean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țicleán (ți-clean) s. m.,
pl. țiclénițiclean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (
Ornit.) Țiclete. —
Et. nec.