țică - explicat in DEX

țică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.

țică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
țícă² s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie.

țică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold.

țică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țícă (fam.) s. m., pl. țică

țică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țică m. fam. piciu, băiat: de unde ești tu, măi țică ? CR. [Scurtat din băiețicâ].

țică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÍCĂ, țică s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. — Din [băie]țică.