țesală - explicat in DEX

țesală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo.

țesală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii).

țesală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále

țesală (Dicționaru limbii românești, 1939)
țesálă, V. cesală.

țesală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țesală f. perie de fier de curățat caii. [Slav. ČESALO, pieptene].

țesală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. — Din bg., sb. česalo.