țesătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială.
2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc.
3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. –
Țese +
suf. -ătură.țesătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țesătúră s. f.,
g.-d. art. țesătúrii; pl. țesătúrițesătură (Dicționaru limbii românești, 1939)țesătúră f., pl.
ĭ (d.
țes. V.
textură). Lucru țesut (pînză). Modu de a țese:
țesătură rară. Fig. Înlănțuire, împletire:
țesătură de minciunĭ. Anat. Împletitură de fibre (de elemente anatomice), țesut:
țesătură conjunctivă. Cp. cu
cusutură.țesătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țesătură f.
1. stofă țesută:
țesătură de lână; 2. ceva țesut:
țesătură de aur, de argint; 3. mod de a fi țesut:
țesătură bătută, rară; 4. fig. înlănțuire, reunire:
țesătură de intrigi; 5. Anat. împletire de fibre formând o parte solidă:
țesătură nervoasă.țesătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială.
2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc.
3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. —
Țese +
suf. -
ătură.