țesător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și
f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. –
Țese +
suf. -ător.țesător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țesătór s. m.,
pl. țesătórițesător (Dicționaru limbii românești, 1939)țesătór, -oáre s. Acela care țese.
țesător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țesător m. cel ce țese.
țesător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și
f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. —
Țese +
suf. -
ător.