țelinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. –
Țelină2 +
suf. -os.țelinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țelinós adj. m.,
pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoásețelinos (Dicționaru limbii românești, 1939)țelinós, -oásă adj. (d.
țelină 2). Înțelenit, nelucrat:
pămînt țelinos.țelinos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țelinos a. ce n’a fost încă arat:
plugul ară pământul țelinos AL.
țelinos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. —
Țelină2 +
suf. -
os.