țeastă - explicat in DEX

țeastă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap¹. 2. Carapace. – Lat. testa.

țeastă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).

țeastă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țeástă (pop.) s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste

țeastă (Dicționaru limbii românești, 1939)
țeástă f., pl. țeste (lat. *tĕsta, cl. tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg. testa, fr. tête, sp. tiesta. V. țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est țastă, pl. tot țeste. V. căpățînă.

țeastă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țeastă f. 1. bolta craniului; 2. țest de broască. [Lat. TESTA, ciob].

țeastă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap¹. 2. Carapace. — Lat. testa.