țambră - explicat in DEX

țambră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau a unei fântâni. – Din pol. cembra.

țambră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țámbră (-re), s. f. – Dulap, scîndură. Pol. cembry, cembra (Cihac, II, 428). – Der. țămbrui, vb. (a face tîmplărie); țămbruitură, s. f. (tîmplărie, lemnărie). În Mold.

țambră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țámbră s. f., g.-d. art. țámbrei; pl. țámbre

țambră (Dicționaru limbii românești, 1939)
țámbră f., pl. e (pol. cembra, id., d. mgerm. cimber, lemn de construcțiune, locuință, ngerm. zimmer, odaĭe). Nord. Scîndură scurtă și groasă de făcut gardurĭ la țară orĭ de căptușit o galerie de mină orĭ un puț ca să nu se surpe.

țambră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țambră f. Mold. ghizd de puț. [Pol. CEMBRA].

țambră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni. — Din pol. cembra.