țărișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚĂRIȘOÁRĂ,țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară.
țărișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țărișoáră s. f., g.-d. art. țărișoárei; pl. țărișoáre
țărișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚĂRIȘOÁRĂ,țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. — Țară + suf. -ișoară.