țărcușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚĂRCUȘÓR,țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor.
țărcușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țărcușór s. n., pl. țărcușoáre
țărcușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚĂRCUȘÓR,țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. — Țarc + suf. -ușor.