țărănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. (
Depr.) Cu apucături de țăran. –
Țăran +
suf. -os.țărănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țărănós adj. m.,
pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoásețărănos (Dicționaru limbii românești, 1939)țărănós, -oásă adj. Care are maniere de țăran, de mojic. – Și
țărănátic (la Dos.
-atec). V.
boĭeratic.țărănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. —
Țăran +
suf. -
os.