țărănoĭ - explicat in DEX

țărănoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Depr.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi.

țărănoi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țărănoi s. m. invar. (augm.) om bădăran / mitocan / mojic

țărănoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țărănói (fam.) s. m., pl. țărănói, art. țărănóii

țărănoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. — Țăran + suf. -oi.

țărănoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
țărănóĭ m. Țăran antipatic. – Fem. -oaĭcă.