țărănism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚĂRĂNÍSM, s. n. 1. Tendința unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața țărănească.
2. Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare. –
Țăran +
suf. -ism.țărănism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȚĂRĂNÍSM s. n. 1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar. 2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice. 3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului. 4. vorbă, faptă, comportare grosolană. (< țărăn/ime/ + -ism)
țărănism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țărănísm (rar)
s. n.țărănism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚĂRĂNÍSM s. n. (Rar)
1. Curent de idei și doctrină politică de partid dezvoltate în perioada dintre cele două războaie mondiale.
2. Tendința unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața țărănească.
3. Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare. —
Țăran +
suf. -
ism.