țărănime - explicat in DEX

țărănime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime.

țărănime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii

țărănime (Dicționaru limbii românești, 1939)
țărăníme f. Clasa țăranilor: țărănimea românească e, în general, liniștită, harnică și războĭnică.

țărănime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țărănime f. cei dela țară, clasa țărănească: țărănimea e talpa țării.

țărănime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. — Țăran + suf. -ime.