țărănie - explicat in DEX

țărănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚĂRĂNÍE, (2) țărănii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie.

țărănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țărăníe (comportament) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile

țărănie (Dicționaru limbii românești, 1939)
țărăníe f. Purtare saŭ vorbă de țăran (de mojic).

țărănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țărănie f. poveste țărănească: asurzești lumea cu țăraniile tale CR.

țărănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚĂRĂNÍE, (2) țărânii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. — Țăran + suf. -ie.