țărână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚĂRẤNĂ, (
2)
țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊
Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace!
Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊
Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ.
2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [
Var.: (
reg.)
țắrnă s. f.] –
Țară +
suf. -ână.țărână (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))țărấnă s. f., pl.
țărâne / țărânițărână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țărấnă s. f.,
g.-d. art. țărấnei (în
expr. și
țărấnii); (rămășițe pământești)
pl. țărấnețărână (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țărână f.
1. pământ fărâmat:
s’a făcut praf și țărână; 2. pământ ce acopere pe un mort:
fie-i țărâna ușoară! [Vechiu-rom.
țărină, țarină («să le răsipească praștii să-l facă
țărină de arat» ! Moxa = lat. *TERRINA].
țărână (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚĂRẤNĂ, (
2)
țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊
Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace!
Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ♦
Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ.
2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [
Var.: (
reg.)
țắrnă s. f.] —
Țară +
suf. -
ână.