țăpuc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚĂPÚC,țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc.
țăpuc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci
țăpuc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚĂPÚC,țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). — Țap + suf. -uc.