țârucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂRÚCĂ s. f. (
Reg.) Diminutiv al lui
țâră; țârică, țârișoară. ◊
Expr. Nici țârucă = lipsit cu totul de... –
Țâră +
suf. -ucă.țârucă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țârúcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. țârúciițârucă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂRÚCĂ s. f. (
Reg.) Diminutiv al lui
țâră; țârică, țârișoară. ◊
Expr. Nici țârucă = lipsit cu totul de... —
Țâră +
suf. -
ucă.