țârlâitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [
Pr.:
-lâ-i-] –
Țârlâi +
suf. -tură.țârlâitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țârlâitúră (rar)
(-lâ-i-) s. f.,
g.-d. art. țârlâitúrii; pl. țârlâitúrițârlâitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. (Rar) Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [
Pr.: -
lă-i-] —
Țârlâi +
suf. -
tură.