țârlâitor - explicat in DEX

țârlâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.

țârlâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țârlâitór (rar) (-lâ-i-) adj. m., pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre

țârlâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlăitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] — Țârlâi + suf. -tor.