țârică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚÂRÍCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țârișoară. – Țâră + suf. -ică.
țârică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țârícă (pop.) s. f., g.-d. art. țârícii
țârică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚÂRÍCĂ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țărișoară. — Țâră + suf. -ică.