țârcovnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂRCÓVNIC, țârcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici;
p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din
sl. crŭkovřnikŭ.țârcovnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țârcóvnic (
pop.)
s. m.,
pl. țârcóvnicițârcovnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țârcovnic m. paraclisier. [Slav. ȚRŬKŬVĬNĬKŬ (din ȚRŬKY, biserică)].
țârcovnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂRCÓVNIC, țârcovnici, s. m. (
Pop.) Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici;
p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. — Din
sl. țŭrkovĭnikŭ.