țârcâitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură.țârcâitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)țârcâitúră,
țârcâitúri, s.f. (reg.)
1. strop, picătură.
2. afacere mică neînsemnată.
țârcâitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură.