țârâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂRÂIÁLĂ, țârâieli, s. f. Faptul de
a țârâi2; (
concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [
Pr.:
-râ-ia-. –
Var.:
țârcâiálă s. f.] –
Țârâi2 +
suf. -eală.țârâială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țârâiálă s. f.,
g.-d. art. țârâiélii; pl. țârâiélițârâială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂRÂIÁLĂ, țârâieli, s. f. Faptul de
a țârâi2; (
concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [
Pr.: -
râ-ia-. —
Var.:
țârcâiálă s. f.] —
Țârâí2 +
suf. -
eală.