țâpuritoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂPURITOÁRE, țâpuritoare, s. f. (
Reg.) Femeie care țâpurește. –
Țâpuri +
suf. -toare.țâpuritoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂPURITOÁRE, țâpuritoare, s. f. (
Reg.) Femeie care țâpurește. —
Țâpuri +
suf. -
toare.