țânțar - explicat in DEX

țânțar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂNȚÁR¹, țânțari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex). ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus.

țânțar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂNȚÁR², țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec.

țânțar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țânțar, țânțari s. m. 1. (intl.) informator, denunțător. 2. aromân.

țânțar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țânțár s. m., pl. țânțári

țânțar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țânțar m. muscă mare a cării înțepătură și bâzăit sunt foarte supărătoare (Culex pipiens); fig. a face din țânțar armăsar, a exagera lucrurile. [Lat. vulg. ZINZALUS].

țânțar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÂNȚÁR¹, țânțari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex). ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. — Lat. zinzalus.

țânțar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÂNȚÁR², țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. — Et. nec.