țânțăraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚÂNȚĂRÁȘ,țânțărași, s. m. Diminutiv al lui tânțar1. – Țânțar1 + suf. -aș.
țânțăraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țânțăráș (rar) s. m., pl. țânțăráși
țânțăraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚÂNȚĂRÁȘ,țânțărași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui țânțar1. — Țânțar1 + suf. -aș.