țâfnos - explicat in DEX

țâfnos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂFNÓS, -OÁSĂ, țâfnoși, -oase, adj. (Pop.) Îngâmfat, arogant. ♦ Supărăcios, capricios, arțăgos. – Țâfnă + suf. -os.

țâfnos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țâfnós (pop.) adj. m., pl. țâfnóși; f. țâfnoásă, pl. țâfnoáse

țâfnos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țâfnos a. 1. cu țâfna pe limbă (de păsări): cu glas țâfnos POP.; 2. fig. arțăgos: fata babei era leneșă și țâfnoasă CR.

țâfnos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÂFNÓS, -OÁSĂ, țâfnoși, -oase, adj. (Pop.) îngâmfat, arogant. ♦ Supărăcios, capricios, arțăgos. — Țâfnă + suf. -os.