țâfni - explicat in DEX

țâfni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂFNÍ, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.

țâfni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țâfní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnésc, imperf. 3 sg. țâfneá; conj. prez. 3 să țâfneáscă

țâfni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÂFNÍ, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. — Din țâfnă.