țâțucă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚÂȚÚCĂ,țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. – Țâță + suf. -ucă.
țâțucă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țâțúcă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțúcii; pl. țâțúci
țâțucă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚÂȚÚCĂ,țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. — Țâță + suf. -ucă.