țâșni - explicat in DEX

țâșni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂȘNÍ, țâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca. 2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din țâșt.

țâșni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țâșní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâșnésc, imperf. 3 sg. țâșneá; conj. prez. 3 să țâșneáscă

țâșni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÂȘNÍ, țâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca. 2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A pomi brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. — Din țâșt.