șutor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘUTÓR s. m. v. șuter.
șutor(Dicționar de neologisme, 1986) ȘUTÓRs.m. v. șuter.
șutor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !șutór (rar) s. m., pl. șutóri
șutor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘUTÓR,șutori, s. m. Sportiv care șutează. [Var.: șutér s. m.] — Din fr. shooteur.