șuteală(Dicționar de argou al limbii române, 2007) șuteală,șuteli s. f. furt
șuteală(Dicționaru limbii românești, 1939) șuteálă f., pl. elĭ, vechĭ ele (d. a *șuti, rus. šutitĭ, a glumi; bg. šutĭy se, a-șĭ bate joc). Vechĭ. Amăgire, înșelăcĭune. V. șoșcală.