șurubui - explicat in DEX

șurubui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘURUBUÍ, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui.

șurubui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șurubuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubuiésc, imperf. 3 sg. șurubuiá; conj. prez. 3 să șurubuiáscă

șurubui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘURUBUÍ, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. — Șurub + suf. -ui.

șurubuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șurubuì v. 1. a întoarce șurubul; 2. fig. a meșteșugi: o șurubuești și o întorci cum îți vine ție la socoteală CR.