șurubărie - explicat in DEX

șurubărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘURUBĂRÍE¹, șurubării, s. f. Totalitatea șuruburilor unui mecanism; p. ext. totalitatea pieselor unui mecanism. – Șurub + suf. -ărie.

șurubărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘURUBĂRÍE², șurubării, s. f. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. – Șurubar + suf. -ie.

șurubărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
șurubăríe (est) și -păríe (vest) f. (d. șurub). Fig. Procedură șireată, șmecherie: a umbla cu șurubăriĭ.

șurubărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șurubăríe s. f., art. șurubăría, g.-d. art. șurubăríei; (șiretlicuri) pl. șurubăríi, art. șurubăríile

șurubărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘURUBĂRÍE¹ s. f. Totalitatea șuruburilor unui mecanism; p. ext. totalitatea pieselor unui mecanism. — Șurub + suf. -ărie.

șurubărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘURUBĂRÍE², șurubării, s. f. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. — Șurubar + suf. -ie.