șumen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÚMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (
Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din
sl. šumĩnŭ.șumen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șúmen (
reg.)
adj. m.,
pl. șúmeni; f. șúmenă, pl. șúmeneșumen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÚMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (
Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. — Din
sl. šumĭnŭ.