șugubăț - explicat in DEX

șugubăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĩcĩ.

șugubăț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șugubắț (-eáță), adj. – 1. Asasin. – 2. Periculos. – 3. Poznaș. Sl. dušegubĭcĭ (Șeineanu, Semasiol., 216; Tiktin), cf. deșugubină, apropiat prin etimologie populară de a șugui „a glumi”.

șugubăț (Dicționaru limbii românești, 1939)
șugubắț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. duše-gubĭcĭ, perzător [!] de suflet, criminal, de unde s´a făcut *de șugubăț, apoĭ, supt [!] infl. luĭ a șugui, șugubăț. V. șugubină). Vechĭ. Ucigaș. Azĭ. Est. Fam. Poznaș (glumeț orĭ care-țĭ face surprize neplăcute): om, cal, loc șugubăț. Vechĭ și șigu-.

șugubăț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șugubắț adj. m., pl. șugubéți; f. șugubeáță, pl. șugubéțe

șugubăț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șugubăț a. Mold. 1. primejdios: locurile acestea sunt șugubețe CR.; 2. răutăcios: veverițele șugubețe care sar sglobii OD.; 3. glumeț: bre! ce om șugubăț ! Al. [Vechiu-rom. șugubăț, ucigaș, criminal = slav. (DU)ȘEGUBĬȚĬ, ucigaș (v. șugubină): slăbirea treptată a sensului e analogă cu a lui bazaconie; accepțiunea de «glumeț» rezultă din influență lui șuguì].

șugubăț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] — Din sl. dušegubĭcĭ.