șugărel - explicat in DEX

șugărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină (Teucrium). – Șugar + suf. -el.

șugărel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șugărél, -eá, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) subțire, suplu, zvelt. 2. (adj.) cu părul de culoare deschisă. 3. (s.m.) nume dat mai multor plante erbacee din familia labiatelor folosite în medicină (dumbeț).

șugărel (Dicționaru limbii românești, 1939)
șugărél m., pl. eĭ (cp. cu șugar și cu ung. sugár, rază, pin [!] aluziune la ramurĭ). Trans. (?). O plantă labiată subfrutescentă care crește pintre [!] stîncĭ culcată pe pămînt și ramificată (teucrium montanum).

șugărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șugărél (reg.) s. m., pl. șugăréi, art. șugăréii

șugărel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șugărel m. plantă cu florile albe-gălbui, crește prin locurile pietroase (Teucrium montanum). [Diminutiv din șugar, după forma-i ramificată].

șugărel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină (Teucrium). — Șugar + suf. -el.