șucăreală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘUCĂREÁLĂ,șucăreli, s. f. (Arg.) Supărare (3). – Șucări + suf. -eală.
șucăreală(Dicționar de argou al limbii române, 2007) șucăreală,șucăreli s. f. supărare
șucăreală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘUCĂREÁLĂ,șucăreli, s. f. (Arg.) Supărare. (3). — Șucări + suf. -eală.