șușuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUȘUIÁLĂ, șușuieli, s. f. Șușuit. –
Șușui +
suf. -eală.șușuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șușuiálă s. f.,
g.-d. art. șușuiélii; pl. șușuiélișușuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUȘUIÁLĂ, șușuieli, s. f. Șușuit. —
Șușui +
suf. -
eală.șușuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)șușuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Rar. Acțiunea de a șușui (foșnet, șoaptă). – Și
șoșăĭală.