șuștac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUȘTÁC, șuștaci, s. m. Monedă poloneză (de argint) care a circulat în trecut și în țările române. – Din
pol. szóstak.șuștac (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)șuștác, s.n. – Instrument de măsurat, în lungime totală de 1 metru, confecționat de obicei din 5 segmente, gradate, de 20 cm. fiecare; segmentele sunt rabatabile, prinse între ele cu nituri de fier (Nistor 1977). – Et. nec.
șuștac (Dicționaru limbii românești, 1939)șuștác, V.
șaștac.șuștac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șuștác s. m.,
pl. șuștáci șuștac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUȘTÁC, șuștaci, s. m. Monedă poloneză (de argint) care a circulat în trecut și în Țările Române. — Din
pol. szóstak.