șușlete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUȘLÉTE, șușleți, s. m. (
Reg.) Codârlă (la căruță). –
Et. nec.șușlete (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șușléte, șușléți, s.m. (reg.)
1. partea de dinapoi a căruței sau a carului; codârlă.
2. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului.
șușlete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șușléte (
reg.)
s. m.,
pl. șușléțișușlete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUȘLÉTE, șușleți, s. m. (
Reg.) Codârlă (la căruță). —
Et. nec.