șușanea - explicat in DEX

șușanea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUȘANEÁ¹, șușanele, s. f. (Înv.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din tc. șișane, șeș-hane.

șușanea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUȘANEÁ², șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. – Cf. tc. șișāne.

șușanea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șușanea, șușanele s. f. (peior.) spectacol de proastă calitate

șușanea (Dicționaru limbii românești, 1939)
șușaneá, V. șișanea.

șușanea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șușaneá (fam.) s. f., art. șușaneáua, g.-d. art. șușanélei; pl. șușanéle, art. șușanélele

șușanea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUȘANEÁ¹, șușanele, s. f. (Fam.) Pușcă lungă arnăuțească. — Din tc. șișane, șeș-hane.

șușanea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUȘANEÁ², șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. ♦ Aranjament în vederea obținerii unor profituri. — Cf. tc. ș i ș ã n e.

șușaneà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șușaneà f. V. șișanea: încărca o șușanea POP.