șuĭet - explicat in DEX

șuiet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÚIET, șuiete, s. n. (Pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. [Pr.: șu-iet] – Probabil contaminare între șuier și vuiet.

șuĭet (Dicționaru limbii românești, 1939)
șúĭet n., pl. e (cuv. fabr.). Vlah. Sadov. Șuruit. Foșnet.

șuiet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șúiet (pop.) s. n., pl. șúiete

șuiet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șuiet m. susurul apei: șuietul rîului. [Onomatopee (cf. șuvoiu)].

șuiet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÚIET, șuiete, s. n. (Pop). Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. — Probabil contaminare între șuier și vuiet.