ștuț - explicat in DEX

ștuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTUȚ, ștuțuri, s. n. Bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă. – Din germ. Stutzen.

ștuț (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘTUȚ s.n. (Tehn.) Tub de oțel cu pereții subțiri, servind pentru luarea probelor de pământ. [< germ. Stutz].

ștuț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ștuț², ștúțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul hamului de orcic.

ștuț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ștuț³, ștúțuri, s.n. (reg.) ciot de copac.

ștuț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ștuț⁴, s.n. sg. (reg.) arpagic, orceag.

ștuț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz)

ștuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTUȚ, ștuțuri, s. n. Țeava scurtă, sudată sau prinsă cu șuruburi la un recipient, care face legătura între acesta și o conductă. — Din germ. Stutzen.