ștrengăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. –
Ștrengar +
suf. -esc.ștrengăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)ștrengărésc, -eáscă adj. De ștrengar:
glume ștrengăreștĭ.ștrengăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ:
a ștrengări pin [!] mahalale.ștrengăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ștrengărésc adj. m.,
f. ștrengăreáscă; pl. m. și
f. ștrengăréștiștrengăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ștrengăresc a. de ștrengar.
ștrengăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. —
Ștrengar +
suf. -
esc.